Un secol de la moartea preotului Ioan Opriș – Martirul român, comemorat pe locul unde l-au împușcat jandarmii maghiari

Luni, 8 octombrie, la Biserica Ortodoxă Română ”Adormirea Maicii Domnului” din microraionul II al cartierului Oprișani – Turda s-a desfășurat o ceremonie prilejuită de comemorarea memoriei preotului Ioan Opriș, pe care, cu un secol în urmă, un jandarm maghiar l-a împușcat pe când se afla pe treptele bisericii din, pe atunci, satul Cristiș, unde viitorul martir al neamului își sfătuia enoriașii să nu trădeze România.

Comemorarea martirului Ioan Opriș s-a desfășurat mai devreme cu o lună, întrucât cei 100 de ani scurși de la data fatidică a morții preotului se împlinesc în 8 noiembrie. Devansarea ceremoniei a avut drept cauză desfășurarea, în ziua de 8 octombrie, a Conferinței de toamnă a preoților din Protopopiatul Ortodox Român Turda, la care a participat ÎPS Andrei, arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, mitropolitul Clujului, Sălajului și Maramureșului. Prilejul s-a constituit într-unul nimerit pentru ca ÎPS Andrei, înconjurat de soborul preoților care slujesc la parohiile din Protopopiatul Ortodox Român Turda, să oficieze slujba de pomenire în memoria preotului-martir Ioan Opriș,

După parastas, manifestările organizate de preoții parohi Dumitru Pop și Alexandru Sima, urmașii martirului Ioan Opriș în slujba de la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din microraionul II al cartierului turdean Oprișani, au continuat cu discursul primarului Turzii, Cristian Matei. Edilul-șef al Turzii consideră că preotului –martir Ioan Opriș i se cuvin ”mulțumirile, aprecierile și veșnica pomenire” din partea urmșilor, pentru ”puterea, curajul și demnitatea” cu care eroul de la Turda și-a apărat țara.

O țară, România, care mulți ani după împușcarea preotului Ioan Opriș i-a refuzat văduvei acestuia, preoteasa Silvia Opriș, o pensie de urmaș, deși avea de crescut singură șapte copii. ”România Mare refuza să acorde o pensie familiei, ca văduvă și orfani de război, pe motiv că omorul s-a petrecut înainte de 1 decembrie 1918, când Cristișul încă nu aparținea statului român, în ciuda faptului că preotul, conform actelor depuse la dosar, făcuse parte din Sfatul Național Român din Turda și că  jurase în 29 octombrie 1918, stil nou, credință Regelui României și cauzei Unirii  Ardealului cu Patria chiar în fața lui Amos Frâncu, care l-a numit comandant al gărzii naționale și al poporului înarmat din Cristiș.

În 1924, prin Decret  Regal, preotul Ioan Opriș a primit titlul de Erou Național ,iar în semn de omagiu comuna Cristiș va purta denumirea Oprișani, numele actualului cartier al Turzii, dar onorurile nu țin de foame.

Lipsită de venituri. preoteasa văduvă Silvia Opriș a luat viața în piept și, precum o leoaică, și-a protejat copiii, i-a ținut la școli și apoi la facultate. Copiii, ajunși la mila publică, au mai primit câte o bursă din partea bisericii ortodoxe sau a unor societăți caritabile, au mai crescut și pe la rude”. (Ioan Bembea – Preotul Ioan Opriș, erou și martir al neamului).

Cu toate acestea, primarul Cristian Matei a dat frâu liber sentimentelor patriotice, o ”rara avis” în ziua de azi: ”Să ne apărăm valorile și credința, indiferent de prețul pe care trebuie să îl plătim pentru asta” și-a îndemnat edilul-șef al Turzii concetățenii care au participat la eveniment.

Programul manifestărilor dedicate comemorării preotului-martir Ioan Opriș, s-a încheiat cu o scenetă ”In memoriam” ce s-a dorit o reconstituire a martiriului sacerdotului din Cristiș, ulterior Oprișani. Între personajele momentului dramatic, regizat de Mihaela Deceanu, după un text al soțului său, profesorul Virgil Deceanu, alături de preotul Ioan Opriș pe platoul dintre treptele și intrarea în biserica ”Adormirea Maicii Domnului”  transformat în scenă de teatru ad-hoc, au mai evoluat doi jandarmi maghiari, avocatul dr. Amos Frâncu, comandant al Gărzilor Naționale Românești constituite în Transilvania spre sfârșitul anului 1918, apărător al dr. Ioan Rațiu, președintele Partidului Național Român în procesul memorandiștilor, desfășurat la Cluj în anul 1894 și nepotul acestuia, avocatul Augustin Rațiu, unul din făptuitorii turdeni ai demersurilor prealabile Marii Adunări Naționale desfășurate în 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, unde, prin semnăturile celor 1282 de delegați ai transilvănenilor s-a parafat unirea celei mai mari provincii românești cu țara.

La Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din cartierul turdean Oprișani, înălțată în anii 80 ai secolului XX pe locul bisericuței în care a slujit și unde și-a găsit sfârșitul preotul Ioan Opriș, o placă comemorativă și un bust, operă a sculptorului Emilian Savinescu, amintesc de întâmplările petrecute aici în 8 noiembrie 1918, când, cu trei săptămâni înaintea unirii Transilvaniei cu România, a grăi în românește pe aceste meleaguri reprezenta un pericol de moarte.

Din 1924, satul Cristiș a preluat numele de Oprișani, localitate transformată în 1930 în suburbie a Turzii. Din 1993, școala generală din același cartier unde se află biserica, l-a adoptat, drept patron spiritual pe preotul-martir Ioan Opriș.

Emil HĂLĂȘTUAN

 

 

Lasă un răspuns