Un român cu origini turdene a schimbat politica Marii Britanii față de Hitler

de prof. Florin STAN

S-a vorbit foarte mult despre „politica de conciliere” dusă de Marea Britanie, în

perioada 1935-1939, față de Germania nazistă. Cum s-a manifestat această politică? De fiecare dată când germanii încălcau tratatele internaționale, britanicii, în loc să ia măsuri severe împotriva agresorului, au preferat să se complacă într-un joc al declarațiilor inofensive. Așa s-a întâmplat, de exemplu, când Germania a ocupat Austria (1938) şi apoi Cehoslovacia (1939). Ce ar fi fost dacă Marea Britanie ducea o altfel de politică externă, mai fermă, prin care să descurajeze agresorul și chiar să-l sancționeze? Poate că nu ar mai fi existat al doilea război mondial. Poate că jumătatea de Est a Europei nu ar mai fi ajuns sub comunism. Poate. Dar acestea sunt simple speculații de istorie contrafactuală, în timp ce realitatea a fost așa cum o știm.

 

„Revoluția” politicii externe britanice

În martie 1939, agresivitatea Germaniei era în creștere. La 15-16 martie, armata germană invada

1 septembrie 1939: Soldați germani pătrund în Polonia. Începutul celui de-al doilea război mondial
Sursa imaginii: www.welt.de

Cehoslovacia și ocupa Praga. În acest timp, guvernul britanic, condus de Neville Chamberlaine, urma neabătut cursul conciliatorismului față de Hitler, sperând că acesta va fi, în final, un tip rezonabil.

În acest context, la Londra, explodează „cazul Tilea”, cum a rămas cunoscut în istorie acest moment. Mai exact, la 17 martie 1939, ambasadorul României la Londra, Viorel-Virgil Tilea, a prezentat Ministerului Afacerilor Externe al Marii Britanii situaţia disperată în care se afla România în acel moment: aceasta primise un ultimatum din partea Germaniei care urmărea să și-o subordoneze economic şi să o amputeze teritorial în favoarea Ungariei. Tilea îi cerea lordului Halifax (ministrul de externe britanic) un împrumut, în armament, în valoare de 10 milioane de lire sterline şi cerea Angliei să sprijine o alianţă antigermană formată din România, Polonia, Grecia, Turcia şi Iugoslavia.

Mesajul lui Tilea a determinat o adevărată „revoluție” în politica externă a marii Britanii. Chamberlain a înțeles că Hitler, după ce ocupase Cehoslovacia, va ataca și alte țări din estul Europei, ca urmare a hotărât să ofere garanții de securitate Poloniei, României și Greciei. Era sfârșitul conciliatorismului și începutul pregătirii accelerate pentru război a Marii Britanii.

 

Enigmele „cazului Tilea”

Nu este clar nici astăzi dacă Tilea a acționat pe cont propriu sau în baza unui mandat primit de la București. Știm doar că Ministerul de Externe român nici nu a confirmat mesajul pe care ambasadorul îl prezentase la Loindra, dar nici nu l-a condamnat pe acesta pentru acțiunea sa. Era un context complicat în care diplomația română făcea echilibristică între Germania și puterile democratice – Franța și Marea Britanie.

Nici informațiile de care dispunea Tilea nu sunt clare. El vorbise de un ultimatum german, dar acesta nu existase. În schimb, presiunea economică a Germaniei asupra României era în creștere. Tilea susținea că în momentul în care soldații germani au intrat în Praga, aceștia au început să lipească afișe prin care locuitorilor li se cerea să păstreze ordinea. Numai că acele afișe erau în limba … română. Așadar, afișele erau pregătite pentru o acțiune similară în România, numai că pachetele fuseseră încurcate. Informația cu afișele nu a fost niciodată confirmată de alte surse.

„A negocia cu autorităţile britanice în februarie 1939 era ca şi când ai fi jucat tenis de unul singur. Am reuşit să trimit mingea de multe ori în terenul lor, dar ei nu mi-au înapoiat-o niciodată” afirma Tilea. Intervenția lui, în 17 martie 1939, a făcut ca britanicii să intre în joc și să dea mingea înapoi. El a contribuit, practic, la reașezarea relațiilor externe dintre marile puteri în ajunul celui de-al doilea război mondial.

 

Cine a fost Viorel-Virgil Tilea

Viorel Virgil TILEA
(by Bassano, vintage print, 9 February 1939)

V.V. Tilea se născuse la Sibiu, în 6 aprilie 1896, mama lui fiind Emilia Rațiu, fiica cea mare a memorandistului Dr. Ioan Rațiu. A urmat liceul la Hermannstädter Evangelisches Obergimnasium Sibiu, apoi Facultatea de Drept la Bratislava, Viena şi Cluj, devenind doctor în drept în 1922. A fost unul dintre puținii români care în perioada interbelică au absolvit London School of Economics. Era atât de profund impresionat de civilizația engleză încât și-a amenajat casa din București după tot tipicul englez, instalându-și inclusiv celebrul sistem cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece.

Activitatea lui Tilea a fost complexă. A fost membru al Partidului Național Român din Transilvania și din Ungaria, apoi al Partidului Național Țărănesc, secretar al delegaţiei romane de la Congresul de Pace de la Versailles (1919-1922), secretarul particular al lui Iuliu Maniu(1919), deputat P.N.Ţ. în Parlamentul României în mai multe legislature. Avocat, ziarist şi om de afaceri, membru marcant al masoneriei române. Ambasador al României la Londra (1 februarie 1939 – 23 iulie 1940), el a refuzat să se întoarcă în țară în momentul în care legionarii au preluat puterea. I-a fost retrasă cetăţenia română de două ori: mai întâi de legionari (în 1940) şi apoi de comunişti (în 1948).

S-a stabilit definitiv în Marea Britanie unde a încercat să coaguleze o mișcare unitară a exilului românesc. Nu a reușit pentru că rivalitățile dintre diversele tabere de exilați români erau foarte puternice.

V.V. Tilea a murit în 1972 în Marea Britanie. În 1998 i-a fost publicată cartea de memorii Envoy extraordinary: memoirs of a Romanian diplomat, London – Haggerston.

 

 

Lasă un răspuns