Scriitorul Viorel Știrbu, turdean cu împrumut – Album memorial

de prof. Ioan BEMBEA

La trei ani de la trecerea în eternitate a scriitorului Viorel Știrbu (1940-2015) soția, spre neuitare și pentru promovarea imaginii soțului, printr-o acțiune de noblețe de toată admirația îl aduce din nou printre noi prin intermediul unui cuprinzător Album memorial tipărit la Râmnicu-Vâlcea, prin Editura Bibliostar, 2018. Este un volum omagial, post-mortem, la care și-au adus contribuția un important număr de scriitori; cunoscuții și prietenii de odinioară.

Din primele pagini ale elegantului volum aflăm cine a fost și ce a scris Viorel Știrbu, printr-un Secvențial biografic (pag. 9-18) după care dăm peste duioasa și emoționanta  A doua scrisoare către tata, semnată de Sabina, fiica scriitorului. Tatăl său debutase în urmă cu mulți ani, în 1967, cu volumul Un septembrie frumos și lui Viorel Știrbu i-a fost dat să se stingă tocmai în această lună (21 septembrie 2015) pe care el o iubea atât de mult. „E din nou septembrie, tată. O lună care se arată însorită și blândă și de care tu erai mereu legat. Pentru noi, septembrie nu mai poate fi frumos, dar rămâne luna ta.”

Pentru că nu au fost publicate, ori pentru a-i familiariza cu stilul lui Viorel Știrbu pe cititorii mai puțin cunoscători ai scrierilor sale, doamna Ileana, autoarea Albumului, oferă două mostre în acest sens, prin includerea în volum a  nuvelelor, În numele tatălui și O evadare. Sunt scrieri diferite. Prima, o narațiune bine închegată, inspirată din lumea copiilor din portul dunărean Orșova, desculți și sărmani, ce se confruntă zi de zi cu duritățile vieții din port sau de pe maidan.Era în perioada premergătoare începerii celui de-al Doilea Război Mondial. În ziua în care copilul, cu tăblița în traistă, întră în clasa întâi, tatăl său este concentrat pentru a pleca la război. Autorul nuvelei dovedește o puternică forță narativă și multă compasiune pentru „oropsiții vieții” cum erau denumiți proletarii în imnul lor, Internaționala.

A doua nuvelă este un text psihologic. Dintr-un lagăr fascist, fiindcă ușile erau deschise și nimeni nu se mai împotrivea, un „deținut” evadează. Hoinărește pe străzi, dar nu-și mai găsește rostul în societate. Se frământă în lumea gândurilor sale și, dezamăgit, se întoarce la locul de detenție… Ambele nuvele sunt exemple reprezentative pentru calitățile scriitoricești ale autorului, ba mai mult te îndeamnă să-i citești cărțile care, în mod cert, oferă o lectură plăcută și teme interesante.

Albumul memorial are un conținut bogat și de o mare diversitate. Tot nepublicate, ca și nuvelele amintite mai sus, sunt mai multe poezii uitate din anii tinereții într-un caiet tipic de școlar, pe coperta căruia se găsește stema Republicii Socialiste România și sigla „Librăria noastră.”

O pondere însemnată în Albumul memorial (125 de pagini) o au Dialogurile epistolare, ce cuprind corespondența purtată de Viorel Știrbu, pe parcursul a peste două decenii (1964 – 1985), cu prof. univ. dr. Mircea Zaciu. Viorel Știrbu a avut marea șansă de-a se bucura de prietenia ilustrului magistru al Facultății de Filologie din Cluj, un adevărat duhovnic pentru creatorul adesea debusolat și  deprimat.

În cadrul capitolului Amintiri din vremuri bune / Prin ochii celor care l-au cunoscut, Viorel Știrbu este evocat sub cele mai felurite aspecte, așa cum și-l amintesc cei 35 de scriitori sau oameni de cultură care au scris emoționante pagini despre el.

Din perioada de început a activității, cât a lucrat la Turda (1964-1971) ca redactor al ziarului Turda nouă sau director al Teatrului de Stat, este evocat de scriitorii Mircea Ioan Casimcea, Gabriela Leoveanu și de profesorul Valentin Vișinescu. Aici, la Turda, se pregătește, într-un viitor apropiat, o lansare a Albumului memorial dedicat lui Viorel Știrbu.

Dintre scriitorii care l-au cunoscut, iar acum au scris despre el, este dificil de făcut o selecție, fiindcă un text est mai frumos decât altul, fiecare având un conținut și un farmec aparte. Începem cu D.R. Popescu, care, fiind adesea amintit de ceilalți confrați în ale scrisului, se pare că a fost un adevărat liant al onoratei bresle. „Născut într-o zonă a Sălajului, spațiu cam în retard cu exaltarea danubiano-dâmbovițeană, Viorel Știrbu a avut grijă să-și întemeieze o familie luminoasă, să-și scrie cărțile pe care le-a dăruit cititorilor – și să rămână în memoria prietenilor și cunoscuților săi ca un om adevărat.” (p.320)

Eugen Uricariu: „Dacă ar fi să-i aducem un elogiu în puține cuvinte aș spune: N-a fost rău și a scris bine! Ah cât de puțini sunt aceia despre care se pot spune cuvintele acestea simple și adevărate. Despre Viorel Știrbu le spun cu mândrie.” (p.382)

Constantin Cubleșan evocă pasiunea lui Viorel Știrbu pentru automobilism,  participant la raliuri, dar are și cuvinte elogioase despre scrierile sale și încheie: „În memoria lui îmi plec fruntea cu mare tristețe.” (p.288)

Teodor Tanco: „Așa a voit destinul, să trăim în aceeași spiritualitate, iar scrisul nostru, urcând din aceleași rădăcini, să se proiecteze vizionar într-o lume literară a idealurilor comunitare.” (p.358)

Horia Bădescu: „Acolo (la editura Viitorul românesc din București, n.n.) am depănat ardelenești amintiri despre oameni și locuri pe care îi cunoscusem deopotrivă. Și iată, acum când marele sigiliu al tăcerii s-a așezat mult prea devreme peste făptura lui muritoare, amintirea acelor ceasuri de plăcută voroavă mă ajută să-i creionez chipul așa cum se întrevede în oglinda brumată a memoriei.” (p.258)

Întregul volum oferă cititorului, pe lângă o reală delectare, din frumusețea textelor, și satisfacerea unor curiozități referitoare la viața scriitorilor, a relațiilor dintre ei; cărți tipărite, premii acordate și, nu în ultimul rând, problemele lor de zi cu zi, lupta cu greutățile vieții, că scrisul nu este cea mai rentabilă afacere financiară,  mai ales în zilele noastre.

Încă o calitate a volumului constă în bogăția de imagini, de fotografii cu valoare istorico-literară, precum și a unor reproduceri după manuscrise sau pagini de reviste care au rolul de a-l aduce pe cititor în preajma regretatului scriitor Viorel Știrbu.

Pentru gestul său de a edita acest Album memorial, doamna Ileana Știrbu merită pe deplin întreaga noastră prețuire.

 

Lasă un răspuns