Rampele clandestine de gunoi din Turda dispar dar ”nu se predau”

Cu toate ”faptele de vitejie de pe frontul războiului cu gunoaiele” locurile unde se depozitează deșeuri menajere nelegal nu au dispărut din Turda.

Unul dintre acestea se află pe strada Augustin Bunea, aproape de colțul pe care îl face aceasta cu strada Dr. Ioan Rațiu, peste drum de imobilul unde își are sediul asociația Turda Nouă. Pe o suprafață de circa 150 – 200 de metri pătrați, în locul unei clădiri demolate, a răsărit un teren viran, acoperit acum de gunoaie. Mulțimea sacilor plini cu deșeuri menajere, indică faptul că locul a fost înzestrat cu gunoaie provenite din gospodăriile unor cetățeni cărora containerul așezat până acum câțiva ani la capătul blocului de pe Aleea Titulescu nr. 2 le-a indus un reflex condiționat. Și pentru a nu-l contraria pe Pavlov, respectivii cetățeni aruncă gunoiul în apropierea locului unde își deșertau odinioară gălețile sau sacii menajeri în care se colectează resturile casnice.

În ”ecosistemul” altfel format, mai hălăduiesc vreo zece câini vagabonzi și câțiva copii care își tratează plictiseala cu niscaiva substanțe dubioase, prizate pe nas sau injectate sub piele.

Deși rampa de gunoi ”fără permis de funcționare” ocupă un teren proprietate privată, după toate aparențele, autoritățile locale ar trebui să își îndrepte tirul și asupra acesteia. Până nu se încheie războiul declarat deșeurilor. Că, după ”semnarea păcii” nădejdea rămâne în camerele de supraveghere video montate la locul faptei. Însă cum acelea se instalează numai în locurile debarasate de gunoaie, dacă video nu-i, nici amendă nu-i. Și gunoiul câștigă.

Până atunci, vecinii rampei de pe strada Augustin Bunea au de făcut față asaltului mirosurilor, dacă nu plăcute, măcar interesante, emanate de materialele supuse unor transformări fizico-chimice, sub acțiunea luminii, a frigului și a căldurii. Mostra de Românie, cu o suprafață de, cel mult 200 de metri pătrați, de pe strada Augustin Bunea, din Turda, dacă nu frumoasă, măcar fascinantă, se poate admira dintr-un fotoliu lepădat  de proprietarul mobilei într-o margine a terenului viran ce deapănă, pentru trecătorii mai puțin grăbiți amintiri despre viitorul societății consumeriste.

Emil HĂLĂȘTUAN

Lasă un răspuns