Profesoara Eugenia Popa, la 100 de ani

a consemnat Mircea Ioan CASIMCEA

Profesoara Eugenia Popa face parte cu demnitate din elita intelectualilor turdeni, a cadrelor didactice din municipiul Turda. A fost profesoară de limba și literatura română vreme de 33 de ani pentru generații de elevi, mulți dintre aceștia devenind personalități locale, zonale, naționale. În continuare îi voi adresa câteva întrebări distinsei profesoare, care la marea sărbătoare religioasă Buna Vestire din anul 2019, adică la 25 martie, va împlini vârsta de 100 de ani. Pentru Centenara noastră concitadină un secol de viață înseamnă nu doar o sută de ani, ci și concretizarea iluminării prin cuvântul rostit a unor cetățeni demni.

Cunosc că ați venit în Ardeal din Moldova de dincoace de Prut, mai precis din Vaslui, orașul natal. Vorbiți-ne pentru început despre părinții, frații și sora dumneavoastră.

-Vasluiul este și astăzi o localitate urbană liniștită, unde am văzut lumina zilei, cum se spune metaforic.

Eugenia POPA – profesoară de limba și literatura română la Liceul Mihai Viteazul (azi Colegiul Național Mihai Vitezul) din Turda

Tatăl meu, Niculae Popa, a fost comerciant și modest proprietar de pământ, iar mama mea, casnică, s-a numit Elena Aglaia. Am avut doi frați, mai mici decât mine: Aurel a fost director general în Ministerul Constucțiilor de Mașini, în vremea ministrului Ioan Avram, și Niculae, medic cardiolog la spitalul Fundeni din București. Sora mea, Maria, m-a însoțit la Turda și a fost profesoară de limba germană la același liceu.

Să continuăm cu perioada școlară, apoi universitară…

-După ce am urmat cursurile învățământului primar în orașul meu natal, am devenit elevă la Liceul Societății Ortodoxe Române din Vaslui, ale cărui cursuri le-am absolvit în anul 1938. În  același an am fost admisă, prin concurs, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, iar diploma de licență am obținut-o cu nota 9, implicit cu distincția Cum Laudae, în anul 1942. În acele vremuri cei care își luau licența cu nota maximă, 10, primeau distincția Magna Cum Laudae.

Așadar sunteți licențiată a valoroasei Universități ieșene. Relatați-ne, vă rog, de unde ați pornit să vă exercitați nobila chemare numită profesie, aceea de a desăvârși caractere.

-Mi-am exercitat profesia timp de un deceniu (1942-1952) în orașul Vaslui, la liceul pe care l-am absolvit și la Liceul „Mihail Kogălniceanu”. În anul 1946 am obținut examenul de Capacitate, care asigura definitiv catedra de specialitate unui profesor, examen înlocuit cu gradele în învățământ. În toamna anului 1952 am fost transferată, la cerere, la Liceul – astăzi Colegiul Național – „Mihai Viteazul” din Turda, instituție școlară prestigioasă, de unde m-am pensionat în anul 1977.

Vă rog să relevați succint satisfacțiile profesionale și sufleteștitrăite la catedră și în alte împrejurări de ordin profesional.

-Fiecare oră în clasă a constituit pentru mine un moment important în formarea viitorului intelectual, implicit cetățean bine pregătit profesional, dublat de o personalitate luminoasă. Pentru temeinicia strădaniilor mele la clasă și în afara clasei, am primit diploma de Profesor fruntaș, un mod simplu, însă neîndoielnic, de recunoaștere a prestației mele didactice. Concomitent am coordonat catedra de limba și literatura română de la liceul turdean, precum și cercul profesorilor de aceeași specialitate din municipiul nostru, atribuții care mi-au prilejuit satisfacția de a oferi îndrumări metodice  unor tineri colegi.

Pentru consolidarea prestigiului instituției unde ați creat caractere, contribuția principală au adus-o, desigur, cadrele didactice. Firește că vă găsesc locul în pleiada de profesori care v-au precedat și care v-au fost colegi. Amintesc numele întâiului director al Liceului „Regele Ferdinand”, cum s-a numit această instituție după Marea Unire, anume Petru Suciu, și al poetului și directorului revistei „Pagini literare”(1934-1943) Teodor Murășanu. Dintre elevii din perioada interbelică îi numesc pe Pavel Dan, prozator de talie națională, eseistul Grigore Popa, scriitorul Ion Cârja-Făgădaru, avocatul Ioan Cerghizan, profesorul Mihai Iosivaș…Acum vă rog pe dumneavoastră să menționați câteva nume remarcabile ale colegilor de cancelarie, apoi ale unor elevi care s-au remarcat la maturitate în varii domenii.

Profesoara Eugenia Popa, cu un grup de colegi de la Liceul Mihai Viteazul din Turda

-Am avut la Turda colegi de prestigiu, însă voi aminti în răspunsul meu numai numele colegilor de catedră: Vasile Langa, epigramist important, Valeria Trif, Rodica Moldovan, Ligia Pop, Elena Prada…Totuși, nu-l pot omite pe Teodor Murășanu, care mi-a fost coleg o periodă relativ scurtă de timp, însă nu în calitatea sa de profesor, ci de pedagog, fiindcă, pe nedrept, a fost arestat, întemnițat, în final exclus din învățământ… Cei mai mulți elevi ai mei s-au remarcat în domeniul lor de activitate, motiv să evidențiez doar numele câtorva: Aurel Dragoș Munteanu, Doru Munteanu, Aurel Podaru, Andrei Fischof, scriitori importanți, compozitorul și solistul de muzică ușoară Horia Moculescu, sculptorul Aurel Terec, autorul bustului lui Teodor Murășanu din parcul Colegiului Național, Reghina Stoica, consilierul local Doru Anca, Mihaela Leoca, Anton Cerghizan, Nicu Iosif și Titi Ioraș- ambii ingineri, stabiliți în Canada.

Vă mulțumesc, prețuita meaconcitadină, pentru disponibilitate și amabilitate, datorită cărora am reușit să realizez întâiul meu interviu cu o doamnă care peste aproximativ treizeci de zile va zăbovi 12 luni pe piscul Vieții supranumit Centenar.

Vă doresc sănătate și zile liniștite.

La mulți ani!

Post-scriptum:  În timp ce noi pregăteam acest interviu, Consiliul Local al Municipiului Turda a acordat profesoarei Eugenia Popa onorantul titlu de Cetățean de Onoare. Felicitări doamnei Eugenia Popa.

În imaginea reprezentativă: Eugenia Popa, împeună cu sora sa, Maria Cerchizan, profesoară de limba germană la același Liceu Mihai Viteazul, din Turda

Lasă un răspuns