La Fabrica de Timp Liber – Traficul transnațional de organe, flagel mondial

Traficul ilegal de organe umane a depășit granițele unei țări. Acum organele se exportă, deoarece comerțul, act oricum ilegal, cu inimi, rinichi, ficat sau cu alte organe ale corpului uman ce se pretează la transplant, reprezintă o afacere extrem de profitabilă. Pentru a primi un asemenea organ, beneficiarii plătesc sume cuprinse între 70 de mii și 160 de mii de dolari americani, a precizat Gina Sturdza, membră a organizației ”Doctori împotriva recoltării forțate de organe” (DAFOH) într-o conferință cu acest subiect, susținută recent la Fabrica de Timp Liber, structură a Centrului Rațiu pentru Democrație, ce funcționează în fosta berărie a Turzii, din Piața Romană.

 

Principiu de drept original: Se interzice, dar nu se pedepsește

 

Pe site-urile de profil din țară se pot găsi ”circa 600 de anunțuri postate de persoane dispuse să își vândă un rinichi” a precizat, în cursul aceluiași eveniment, Mădălina Crăciun, consultant în probleme juridice, pentru Romania, al organizației DAFOH, cu sediul în Washington DC (SUA). Cu toate că, în  România comerțul cu organe umane este declarat ilegal, în țară traficul de acest gen se desfășoară în voie, apreciază Mădălina Crăciun.

Pentru a demonstra veridicitatea afirmațiilor sale, Mădălina Crăciun s-a referit la cazul profesorului universitar dr. Mihai Lucan, de la Cluj: ”DIICOT îl anchetează pe Lucan pentru delapidare de fonduri, deși, de mai bine de 14 ani, făcea trafic de organe”. Această stare de lucruri a devenit posibilă din cauza unor lacune legislative, apreciază Mădălina Crăciun, consultantul juridic pentru România al organizației ”Doctori împotriva recoltării forțate de organe” din SUA. Legea nu prevede nicio pedeapsă pentru vânzarea de organe, deși aceasta este declarată ilegală în România, a adăugat Mădălina Crăciun.

 

Alertă în pușcărie: Lipsește un rinichi din inventar!

 

 

Gina Sturdza crede că în România există numeroase cazuri de donare ilegală de organe, deși public nu se cunoaște decât o întâmplare de acest fel: cea a clujeanului Robert Mihaly. În 2003, după ce a ieșit din pușcărie, din cauză că nu avea cu ce să trăiască, acesta și-a vândut un rinichi. A fost operat la Viena, dar după ce s-a întors în țară a intrat iarăși la închisoare. Acolo, la controalele medicale de rutină s-a constatat că Robert Mihaly nu avea decât un rinichi, deși în scriptele închisorii figura cu doi! Întrebat ce și cum, acesta a povestit anchetatorilor toată tărășenia și astfel a deconspirat o întreagă rețea de traficanți de organe.

 

Povestiri din ”satul oamenilor fără un rinichi”

Donarea ilegală de organe nu are frontiere. Peste tot există oameni care, la un moment dat, au nevoie de o sumă de bani cu mult peste posibilitățile lor financiare. În disperare de cauză, aceștia se arată dispuși să își vândă, de regulă unul din organele pereche, precum rinichii, pentru a face rost de bani. Gina Sturdza a relatat cazul unei localități din Republica Moldova, supranumită ”Satul oamenilor cu un rinichi” din cauza numeroșilor locuitori de acolo care și-au vândut câte un rinichi, pentru a face rost de bani pentru traiul zilnic. Despre riscurile acțiunii lor oamenii nu știu nimic. Prelevarea organelor se face în spitale improvizate și donatorul nu beneficiază nici de o minimă îngrijire medicală postoperatorie, a explicat Gina Sturdza. În aceste condiții, cine are zile scapă, cine nu, nu.

Mai mult decât atât, odată încăpute pe mâna traficanților de organe, persoanele fără familie, care nu mai au pe nimeni în sat, sunt considerate adevărate depozite ambulante de piese de schimb. Medici fără dram de conștiință, după ce au vândut-o și pe aceea puțină pe care o aveau, pentru un pumn de dolari, scot din acei oameni tot ce se pretează la transplantare. ”Carcasa” rămâne abandonată în vreo groapă de gunoi sau se transformă în cenușă, în vreun crematoriu. ”Dacă au familie acasă, donatorii se întorc în sat. Dacă sunt singuri, nimeni nu va mai ști nimic despre ei, vreodată” a rezumat Gina Sturdza grozăviile ascunse sub eticheta ”trafic de organe umane”.

Cum se scrie ”Mengele” în chineză?

În alte zări parcă au proliferat urmașii medicului-șef de la Auschwitz, doctorul Mengele, cel care făcea experiențe pseudoștiințifice pe deținuții din acel lagăr.

În China se practica, cel puțin până în anul 2015, transplantul de organe umane pe scară largă. În cele 169 de spitale acreditate de Ministerul Sănătății, pentru transplantul de organe, dar și în altele, după cum crede Gina Sturdza, au avut loc între 60 de mii și 100 de mii de transplanturi, cu începere din anul 2000.

Într-un raport elaborat în anul 2006, în urma unei anchete, s-a dezvăluit sursa atâtor organe transplantate. Cea mai mare parte din acestea proveneau de la  prizonierii de conștiință, în general aderenți ai Falun Gong, mișcare pe care Guvernul Chinei a scos-o în afara legii în anul 1999. La un an după aceea, transplantarea de organe a explodat, în China. Uciderea prizonierilor de conștiință, pentru prelevarea de organe în vederea transplantului, avea loc în cadrul unui program național, derulat în lagărele de muncă din China. Raportul, intitulat ”Recoltarea sângeroasă” a fost publicat de avocatul pentru drepturile omului David Matas, împreună cu fostul secretar de stat canadian, David Kilgour.

Dante redivivus: Drumul spre iad este pavat cu bune intenții

Gina Sturdza și Mădălina Crăciun le-au explicat tinerilor care au asistat la conferință, elevi de la liceele din Turda, cum are loc traficul de organe, pentru a ști să evite eventuale tentative de acest gen exercitate asupra lor.

Persoana este înșelată să își doneze organul, prin tratarea sa de o boală de care nu suferă. Intermediarii traficanților încearcă să-i admenească pe potențilii donatori cu sume mari de bani în schimbul renunțării la un organ. De cele mai multe ori donatorul rămâne și fără organul cedat și fără banii promiși (n.r: comerțul cu organe umane fiind ilegal, păgubitul nu are la cine să reclame); Traficanții răpesc oameni de la care se prelevează apoi organele ce se pretează transplantului. În unele țări ziarele și internet-ul răspândesc anunțuri despre oferirea sau solicitarea de organe umane, cu toate că acest fel de comerț este declarat ilegal.

Cine are cele mai mari șanse de a cădea în plasa intermediarilor care lucrează pentru  neguțătorii de organe umane: persoanele care merg la muncă în străinătate, copiii, oamenii săraci, părinții copiilor grav bolnavi, copiii și tinerii din centrele de adopții, etc.

De veghe

Mesajul transmis asistenței de către protagonistele evenimentului, Gina Sturdza și Mădălina Crăciun: Paza bună trece primejdia rea! Și în cazul pericolelor ce îi pândesc pe oameni din cauza traficanților de organe umane, un cetățean informat devine unul avizat. De aceea, nu trebuie neglijat pericolul ce îl poate constitui, pentru oricine, traficul de orgne umane, transformat într-un adevărat flagel mondial.

La conferința ”Traficul transnațional de organe umane – flagel mondial” organizată la Fabrica de Timp Liber de către coordonatoarea acesteia, profesoara Irina Popa, a participat și Indrei Rațiu, din partea Centrului Rațiu pentru Democrație din Turda.

Emil HĂLĂȘTUAN

Lasă un răspuns