Interviuri ieșite din tipar: Dumitru Popa – O voce mi-a poruncit: Pictează bucuria!

Un personaj mai aparte în comunitatea artiștilor plastici turdeni, Dumitru Popa spune ceeea ce gândește. Se exprimă în mod direct, fără ocolișuri, atât prin vorbe cât și prin limbajul culorilor. De multe ori surprinzător și, poate de aceea contestat adesea, nu atât ca artist plastic cât ca și om care nu se dă îndărăt când vine vorba să facă remarci mai mult sau mai puțin supărătoare pentru persoanele vizate, Dumitru Popa a mai pregătit o surpriză amatorilor de arte vizuale: lucrările reunite în expoziția Fascinanta călătorie în multivers, găzduită în aceste zile la Galeria municipală de Artă din Turda.

În vârstă de 71 de ani, Dumitru Popa, absolvent al Institutului de Arte Plastice ”Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, a lucrat ca și designer industrial la Întreprinderea de Materiale de Construcții din Turda, unde a creat modele de tapet și la fabrica clujeană de produse cosmetice ”Farmec” unde realiza designul tuburilor de spray. Dumitru Popa a mai lucrat și ca designer vestimentar și s-a pensionat după ce a predat o perioadă artele plastice la Clubul Copiilor din Câmpia Turzii.

Cu câțiva ani în urmă, s-a prezentat publicului turdean cu câteva instalații, lucrări pe care mulți nu le-au putut asocia cu arta la acea vreme. Realizate, cu precădere, din materiale refolosibile, instalațiile lui Dumitru Popa au avut, în schimb, trecere, la Bruxelles și în Luxemburg, capitala Marelui Ducat cu același nume.

Rep: De unde și de când, interesul pentru universurile paralele?

Dumitru Popa:  Subiectul acesta, al lumilor paralele, a început să mă pasioneze de prin anul 1987. Atunci, i-am cunoscut pe câțiva medici de renume din Cluj-Napoca, membri ai unui cerc de intelectuali care studiau fenomene din sfera paranormalului, a meditației transcedentale și cazurile de întoarcere într-o viață anterioară. După ce am citit cărțile ”Viață după viață” de Raimond Mudi și ”Întoarcerea în ziua de mâine” scrisă de dr. George Ritschie, convingerile mele și felul de a vedea viața s-au schimbat.

Rep: Cum ați reușit să faceți rost de asemenea cărți pe vremea aceea, când regimul ceaușist interzisese practicarea meditației transcendentale și predarea psihologiei?

Dumitru Popa: Mi le-au împrumutat intelectualii din cercul clujean. Erau cărți editate în SUA, direct în limba română. ”Reîntoarcerea în ziua de mâine” a dr. George Ritschie, am copiat-o pe trei caiete, în câteva zile și nopți.

Rep: Lectura acestor două cărți v-a convins definitiv de existența lumilor paralele?

Dumitru Popa: Da. Însă am citit apoi mult mai mult despre aceste subiecte. Și despre realitatea reîncarnării, chiar dacă acest crez contravine religiei creștine. Din cercul de la Cluj făceau parte câțiva medici care au testat regresiile hipnotice pe câțiva dintre pacienții lor. Regresia hipnotică înseamnă întoarcerea într-o viață trăită anterior. Cazul unei fetițe de 9-10 ani m-a convins pe deplin de realitatea reîncarnării. La intrarea într-o altă viață, în stare de hipnoză indusă, fetița, întrebată unde se află, a spus că este o tânără de 19 ani și se află la Paris, la nunta sa. Când bioenergoterapeutul care făcea experiența i-a cerut să indice locul din Paris unde se află, fetița a spus: ”Mă aflu în fața catedralei Notre Dame. Fac parte dintr-o familie de nobili.” Bioenergoterapetul i-a cerut fetei să  descrie meniul servit la nunta sa. Fata a descris, cu lux de amănunte, unul din felurile de mâncare servite la nunta sa. După un timp de la experiment, bioenergoterapeutul se afla în Franța. Acolo a mers la un restaurant cu tradiție, din Paris și a cerut informații despre felul de mâncare descris de fată. Când a văzut rețeta, a rămas înmărmurit. Felul de mâncare respectiv corespundea, întrutotul, descrierii făcute de fetiță pe ând se afla în stare de hipnoză.

Dar acest caz, de întoarcere într-o viață trecută nu este singular. De exemplu, astfel de întâmplări descrie și Steve Burgess, în cartea sa ”Vieți anterioare celebre”.

Rep: Convingerile pe care le-ați adoptat au determinat și o manieră specifică de abordare a temelor lucrărilor dvs. De ce?

Dumitru Popa: După contactul cu membrii cercului de la Cluj, prin 1988, am început să îmi imaginez dimensiuni ce scapă percepției umane obișnuite și le-am descris prin culoare și formă. După aceea am primit și un mesaj de la civilizațiile extraterestre: ”Voi oamenii, deranjați tot cosmosul cu prostiile pe care le faceți – războaie, poluare, etc.” Tot extratereștrii mi-au descoperit un adevăr nebănuit: ”Pe Pământ nu există bine sau rău. Există doar experiențe”.

Rep: În lucrările dvs predomină culorile vii. Ați creat 70 de picturi și instalații în doar trei luni și jumătate. Cum ați reușit această performanță?

Dumitru Popa: O voce venită din afara mea mi-a poruncit: ”Pictează bucuria!” asta am făcut. Mă ajută și muzica. Multe din lucrările pe care le-am inclus în expoziția Fascinanta călătorie în multivers le-am creat în timp ce ascultam muzica lui Vangelis, or cea a lui Vivaldi sau pe cea a lui Arcangelo Corelli, un muzician italian care a trăit în secolele XVII – XVIII.

 

A consemnat:

Emil HĂLĂȘTUAN

 

Lasă un răspuns