Ia – punte între generații

de Emil HĂLĂȘTUAN

 Sărbătorită ”în noaptea cerurilor deschise” (de Sânziene), în 24 iunie, din inițiativa comunității La Blouse Roumaine, în 2018 Ziua Universală a Iei a ajuns la cea de-a șasea ediție. La manifestările și evenimentele organizate pentru sărbătorirea  Zilei Universale a Iei,  în peste 100 de orașe, din aproximativ 50 de țări din întreaga lume, participă zeci de mii de oameni. Cămașa femeiască, moștenită din străbuni sau cusută în zilele noastre, redevine un element identitar important, o punte între generații.

Potrivit cercetătorului etnolog Doina Isfanoni, citată de www.ziare.com de fapt se vorbeste in mod impropriu de ie. Ia ține mai mult de societatea modernă, de anii ’65 – ’70, dupa ce Yves Saint Laurent a promovat-o in marile show-uri de modă. ”Dacă ne referim la piesa vestimentară veche (parte dintr-un intreg, portul tradițional), atunci ar fi mai bine să o numim cămașă” a precizat Doina Isfanoni.

Ie, ciupac sau spătoi

În trecut, denumirea cămășii ce făcea parte din costumul popular femeiesc, diferea, în funcție de regiune. În Oltenia și Muntenia se numea ie, în Transilvania i se zicea ciupac, iar prin vestul țării spătoi, a explicat etnologul Doina Isfanoni pentru www.ziare.com ”Ia de azi valorifică o experiență tradițională a unei piese cu valoare emblematic identitară” apreciază Doina Isfanoni.

Elemente decorative unice

Dacă croiul, materialul și modul în care se realizează ia nu sunt caracteristice doar spațiului geografic românesc, când vine vorba despre structurile decorative, categoriile de motive sau cromatică ”cămașa noastră tradițională e unică” se mai scrie despre ie pe site-ul www.ziare.com

Pentru brodarea iei se folosește ață din bumbac, neagră, roșie, ultramarin sau oliv. Roșul era folosit pentru cămășile fetelor și cele ale femeilor tinere, iar negrul pentru broderia iei purtate de femeile mature sau de cele în etate. În Oltenia, ultramarinul înlocuia negrul.
Pânza albă, de asemenea din bumbac, rămâne întotdeauna la vedere. ”La români suprafața albă a materialului nu reprezintă un câmp ce trebuie acoperit, ci o culoare în sine ce creează complementarități cu broderia” a dezvăluit Doina Isfanoni elmentul de originalitate, caracteristica definitorie a iei românești.
Cămașa cu ciupag (ciupac), principala piesă a portului tradițional al moațelor din Apuseni, este pur românească. Cămașa cu ciupag se purta în toată Transilvania, până la începutul secolului XX, în special pe Valea Arieșului, Valea Mureșului și chiar în Țara Lăpușului. Viața alături de maghiari și de sași a influențat portul românesc. Încet-încet, pe haine au început să apară elemente din portul populațiilor conlocuitoare: ornamentică și croi maghiar, iar șorțurile săsești au înlocuit zadiile. În preajma Unirii din 1918, în conștiința românilor intrase un costum național pe fond alb și negru, realizat după model sibian, care avea să înlocuiască definitiv portul tradițional specific Transilvaniei.
Acum, cămașa (ia) cu ciupag, se mai găsește doar în expozițiile muzeelor etnografice. Zadia cu trup vânăt, țesută la război, reprezintă un element definitoriu al portului tradițional din Țara Moților.

http://traditiitextile.ro/shop/traditionale/costume-populare/port-traditional-din-tara-motilor

Ciupagul – arta broderiei pe crețuri

Expoziția „Arta broderiei pe crețuri: ciupagul” vernisată duminică, 24 iunie, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, prezintă unul dintre cele mai reprezentative elemente de decor ale cămășii tradiționale țărănești: ciupagul – un „plastron” trapezoidal amplu, realizat prin brodarea peste crețuri a unor motive geometrice, pentru a acoperi, sub guler, partea de sus a pieptului, deoarece deschizătura cămășii era plasată la spate. Confecționarea cămășii cu ciupag a fost caracteristică, în secolul al XIX-lea, unui amplu areal din nordul Transilvaniei: Năsăud, Lăpuș, zona Reghin, Câmpia Transilvaniei, Mocănimea Arieșului, Țara Moților și sudul județului Sălaj. În Depresiunea Călățele, ia cu ciupag s-a confecționat până pe la jumătatea secolului al XX-lea.

https://www.muzeul-etnografic.ro/ro/articole/expozitii/ziua-universala-iei-sarbatorita-la-muzeul-etnografic-al-transilvaniei

”Ciupagurile alea erau lucru mare” … spuneau femeile, acum 70 – 80 de ani. Element puternic, identitar, ciupagul se află la limita legendei. Femeile luau cu ele, în mormânt – și cămășile și tainele confecționării iei cu ciupag. O ie se poate confecționa din pânză de bumbac sută la sută, pentru cusut manual, ață de broderie și ață de broderie cu fir gros, de asemenea din bumbac și dantelă.

Redescoperită permanent, reinvestită cu semnificații, ia a stârnit întotdeauna fascinație. Nu întâmplător, Henri Matisse a reprodus ia în cunoscuta pictură „La blouse roumaine” iar Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion au surprins frumusețea și varietatea cămășii populare feminine românești în tablourile lor.

Ia românească, itinerar de sărbătoare: Din China până în America, via Europa

Institutul Cultural Român propune, ca în fiecare an, un exercițiu amplu de recuperare a iei în spațiile culturale în care își are reprezentanțele și în comunitățile românești, cu scopul familiarizării publicului internațional cu ia tradițională și cu multiplele interpretări actuale ale acesteia.

Astfel, prin grija repreznatnțelor Institutului Cultural Român (ICR), în 2018 s-au organizat manifestări pentru sărbătorirea Zilei Universale a Iei la Beijing (China), Budapesta (Ungaria), Chișinău (Republica Moldova), Istanbul (Turcia), Lisabona (expoziția colectivă de artă plastică ”Blouse roumaine, femme roumaine” vernisată în 28 mai la Citadela Altfer do Chão), New York (SUA) – expoziția ”Patrimoniul cultural textil carpato-balcanic” Paris (Franța) – o zi românească în spațiul Agora, punctul de întâlnire al tuturor participanților la „Les Berges de l’Europe” unde va avea loc și concertul „De la Edith Piaf la Maria Tănase” susținut de Jezebel (Izabela Barbu), împreună cu alți trei muzicieni, Alexandru Burcă (pian), Dan Incrosnatu (percuție) și Victor Solomon (chitară), Praga (Cehia), Roma (Italia) și Viena (Austria).

La Turda, un spectacol dedicat portului popular autentic, de Ziua Universală a Iei 

 La Turda, cu prilejul sărbătoririi Zilei Universale a Iei, duminică, 24 iunie, va avea loc un spectacol organizat de Primăria, Consiliul Local și Casa de Cultură din localitate.

La spectacolul din Parcul Teilor (Oprișani), ce se va desfășura cu începere de la ora 16, vor participa soliștii de muzică populară Claudiu Ferko, Marcela Silaghi, Mihai Trif, Amalia Chiper Iurian și ansamblul folcloric ”Datina” al Casei de Cultură Turda. Meșteri populari expun, în cadrul evenimentului, cămăși specifice portului tradițional. Un artizan din Bucovina va oferi spectatorilor o demonstrație de sculptură în lemn.

Acest articol este ilustrat cu fotografii realizate de Ovidiu COSAC

 

Lasă un răspuns