Găini pe post de vacă, în curtea bugetului consolidat (pamflet)

Iată că anii nu au trecut în zadar, cu sutele. După oul lui Columb, un alt ou, de această dată contemporan cu locuitorii României, din secolul XXI, poate ajunge la celebritate, deși nici prin cap nu i-a trecut una ca asta.  Dar i-a trecut lui Varujan Vosganian, senator în Parlamentul României și membru ALDE, partid ce face parte, împreună cu PSD, din coaliția aflată la guvernare.

Odată stabilite coordonatele prin care am localizat teatrul de operațiuni, se cuvine întreprinsă o cercetare, pentru a afla ce-i cu oul lui Vosganian. Așa că, hai fuguța la prima sursă de informare, facebook-ul, să vedem ce știe ”rețeaua de imbecilizare” despre tărășenia cu oul: ”Fiecare ou mâncat de la găina din curte văduvește bugetul de cincizeci de bani” a decretat armeanul pe pagina sa de facebook. Și Varujan Vosganian și-a continuat raționamentul: ”Să presupunem că folosim, în demonstrația noastră, două găini ouătoare. Una dintre ele aparține unei ferme, cealaltă unui coteț. Oul fermierului va lua calea pieței și va fi vândut, în medie, cu 1 leu (pentru ouăle ecologice ceva mai mult, pentru celelalte ceva mai puțin). Oul gospodarului va trece direct din coteț în tigaie.
Oul vândut va aduce bugetului TVA, impozit pe profit și pe dividende, impozit pe salarii și contribuții la asigurările sociale. La asta se adaugă faptul că, la rândul lor, salariile și profiturile obținute din producția fermierului, din prestațiile angrosistului și din serviciile supermarketurilor reintră în circuit și generează iarăși impozite și taxe. În schimb, oul din coteț, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban”. Bravos, coane Vosganianule!

În contrapondere la raționamentul armeanului se poate face următoarea demonstrație. Se pleacă de la axioma ce zice că ”un nebun aruncă piatra în fântână și zece deștepți sar în apă, să readucă bolovanul la suprafață”. Așa și cu povestea lui Varujan Vosganian. Dacă, nu zece, ci numai vreo doi ”deștepți” sar după oul aruncat de senatorul ALDE în fântâna tuturor posibilităților, iar acești doi ”sportivi” se întâmplă să fie și miniștri, unul pe la Finanțe și altul plasat în ierarhie așa, mai aproape de ”șeful ăl mare” contribuabilul cu coteț la curte și proprietar de găini productive se poate pomeni că bate ANAF-ul la poartă, să-i numere ouăle!

Varujan a aruncat piatra, dar cum o scoatem? O soluție pentru bugetul consolidat, cam șubred după majorările operate asupra salariilor bugetare, ar putea-o reprezenta conferirea statutului de contribuabil găinilor ouătoare. Ce? Nu s-au mai văzut prin Evul Mediu, ba și mai către zilele noastre, animale judecate și condamnate pentru infracțiuni pe care bietele patrupede or zburătoare habar nu aveau că le-ar fi comis? Ba s-au văzut! Atunci, găini contribuabile de ce nu s-ar putea vedea? Cum de ce? Ca să plătească impozite și taxe la bugetul statului! Cum să plătească? ar putea întreba iarăși cârcotașii, că doar păsările acestea de ogradă nu au uzul rațiunii, deci nu sunt responsabile pentru faptele lor. Că nu degeaba se spune despre câte o reprezentantă a sexului slab că ”nu are minte nici cât o găină” expresie ce ar reprezenta superlativul lipsei de rațiune, deoarece despre pasărea pomenită se crede că nu ar avea creier deloc. Aha! Uite așa poate intra în scenă și ministrul Justiției, cu un amendament potrivit căruia se pun găinile sub tutelă. A cui tutelă? A proprietarului păsării cu pricina. Că doar se știe, din trecutul ”minerios” că ”cine gândește, plătește”. Găina nu poate gândi, pentru că ea muncește, ca să producă ouă. Proprietarul gândește, proprietarul să plătească!

Și uite așa, Varujan Vosganian se află pe calea cea bună și dacă alții se pricep să scoată bani din piatră seacă, armeanul, aflat permanent de serviciu la Parlament, se va pricepe, chiar dacă involuntar, să participe la consolidarea bugetului consolidat, prin stoarcerea, la maximum, a posibilităților oferite de axioma ”Noi muncim, nu gândim!” de aleasă amintire pentru bucureșteni, pentru intelectuali, pentru ”golani” și pentru Europa civilizată, în general.

Și, prin exercițiul aritmetico-finanțist cu oul, a mai reușit Varujan Vosganian o performanță: M-a făcut să pricep, când nu mai aveam nicio speranță în direcția aceea, înțelesul versurilor din refrenul unui cântec fredonat în draci pe la chermezele și în excursiile studențești din Epoca de Aur: Ocrotiți găina / Căci găina ne dă nouă / Lapte, brânză, unt și ouă! Rușii au o vorbă: Când balta nu are pește și racul ține loc de pește! Pesemne că și în Epoca de Aur și în mintea guvernanților de azi zicala cu peștele și cu racul se va fi tradus cam așa: Când bugetul n-are vacă și găina ține loc de vacă!

Lasă un răspuns