După 30 de ani de democrație originală: Eșecul reformelor din educație

de Emil HĂLĂȘTUAN

Așa cum observa profesorul universitar dr. Nicolae Adrian Opre, în cursul dezbaterii desfășurate vinerea trecută, în Sala Mare a Primăriei din Turda, sistemul educațional românesc traversează o perioadă de criză. De la căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu, în 22 decembrie 1989 și până la zi, pe la Ministerul Educației s-au perindat 24 de miniștri, fiecare cu propriul său program de reformă. Rezultatul: România ocupă ultimul loc între țările Uniunii Europene, cu cel mai mare procent de analfabeți funcțional. Un analfabet funcțional este acea persoană care, deși cunoaște literele alfabetului și știe să citească, nu înțelege ceea ce citește. Și respectiva categorie nu cuprinde copii de vârstă preșcolară, cum s-ar putea crede, ci elevi, în diferite cicluri de învățământ, dar, mai mult decât atât ”absolvenți a două sau a trei facultăți” după cum preciza profesorul universitar  dr. Nicolae Adrian Opre.

Dovezile ce demonstrează eșecul reformei în educație „ce, pesemne a început tocmai pentru a nu se mai încheia niciodată” cum aprecia prof. univ. dr. Nicolae Adrian Oprea, citat aici din memorie, au devenit atât de numeroase încât identificarea lor nu necesită cine știe ce eforturi de căutare.

Un flagel ce capătă valențe din ce în ce mai distrugătoare pentru învățământul românesc îl constituie ștacheta nivelului de cunoștințe dobândite de absolvenții de studii medii și superioare, ce coboară mereu mai jos.

Profesorul Nicolae Adrian Opre amintea, în expozeul său despre rezultatele reformei din educație că se constată o tendință de creștere a abandonului școlar în cazul elevilor și în cel al studenților merituoși. Tentați de salariile mari ce li se oferă de diverse companii, în special de cele ce activează în domeniul IT,  din ce în ce mai mulți elevi și studenți părăsesc școala înaintea definitivării studiilor, pentru a se angaja la companiile racolatoare, deoarece acolo, nu diploma, ci ceea ce știe să facă candidatul la angajare contează.

Profesorul Opre amintea ipoteza obligării companiilor, prin lege, de a angaja numai persoane cărora o diplomă școlară le atestă calificarea profesională într-un domeniu sau în altul. Dar, la fel ca și în cazul banilor, nici devalorizarea diplomelor de studii nu poate fi oprită printr-o simplă legiferare. Iar nivelul precar de pregătire școlară al din ce în ce mai numeroșilor posesori de diplome, fie acestea de bacalaureat sau de licență, respectiv de masterat or doctorat, anulează, în cele din urmă, valoarea în sine a documentelor ce atestă absolvirea unei instituții de învățământ, fie aceea liceu sau facultate. Dacă însuși decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației certifica existența analfabeților funcționali în rândul absolvenților, nu a uneia ci a două su trei facultăți, rămâne o întrebare fără răspuns: Cum și cu girul cui au primit diplome de absolvire a unor studii de nivel universitar și post-universitar niște persoane care citesc, dar nu înțeleg ceea ce au citit?!

Printre alte cauze ale ”devalorizării” învățământului românesc, profesorul Opre a mai enumerat pierderea, în mare măsură, a credibilității și respectului de care se bucurau dascălii odinioară. ”Opțiunea pentru cariera de dascăl a devenit una de rezervă” a explicat decanul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației declinul social al prestigiului profesiei. Absolvenții bine pregătiți ai facultăților de profil aleg să activeze în alte domenii, unde beneficiază de slujbe mai gras plătite decât în învățământ. În școli rămân să predea ”cadre nepregătite profesional, care parazitează educația” a remarcat profesorul univ. dr. Nicolae Adrian Opre.

Cine sau ce se face vinovat de eșecul reformelor în educație? Cel mai frecvent răspuns, indică „sistemul” drept cap al răutăților. Dar cine-i sistemul? După ce a perorat despre semnificația acestui termen,  atotcuprinzător până la disoluție, totuși profesorul Opre i-a indicat drept membri ai entității incriminate pe dascăli, părinți și elevi. Acestora li se adaugă comunitatea, biserica și factorii decidenți din administrație, responsabili de elaborarea politicilor educaționale.

Profesorul Opre a indicat drept soluții pentru ieșirea educației din criză reconștientizarea, de către dascăli, a responsabilităților ce le revin în cadrul procesului educațional, coroborată cu elaborarea competentă, a unor politici educaționale realiste și cu reconștientizarea reformelor învățământului românesc din perioadele ante- și interbelică.

Chiar și mai apoi, cu toată influența din răsărit resimțită și de învățământul românesc după 1947,  criza în care se află acum educația pare una fără precedent. ”Până în anul 1989 s-a făcut școală așa cum trebuie” a aprciat profesorul universitar Călin Felezeu care și-a încheiat, inclusiv studiile universitare, înaintea căderii regimului ceaușist.

 

Lasă un răspuns