Drapelul de luptă, înmânat unor structuri CSR de Ziua Radiolocației

Militari de la unitățile de radiolocație din vecinătatea Turzii au participat marți, 25 iulie, la ceremonia înmânării drapelelor de luptă unor unități de radiolocație. În cadrul ceremoniei desfășurate de Ziua Radiolocației, la sediul Brigăzii76 Cercetare, Supraveghere, Recunoaștere CSR), ministrul apărării naţionale, Adrian Ţuţuianu, a înmânat drapele de luptă Brigăzii 76 (CSR) Dacia, Grupului 1 Cercetare şi Supraveghere prin Radiolocaţie şi Avertizare Timpurie (CSRAT) General Neculai Iordache, Grupului 2 CSRAT General Pompiliu Ionescu şi Grupului 3 CSRAT General Vasile Mihalache.
În cadrul aceleiaşi activităţi, drapelul de luptă al Grupului 4 Război Electronic „Locotenent-colonel Mihai Cană” a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” în grad de Cavaler.
Ministrul Adrian Ţuţuianu i-a felicitat pe militarii radiolocatoriști de ziua lor și le-a transmis un mesaj de preţuire şi respect “pentru munca depusă 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână, pentru transmiterea datelor necesare pentru apărarea spaţiului aerian al României, dar şi al flancului estic al Alianţei” se menționează într-un comunicat al Ministerului Apărării Naționale.
„Cu toate că prin specificul misiunilor dumneavoastră sunteţi partea nevăzută din tot acest uriaş efort de securitate al spaţiului aerian, munca dumneavoastră este una decisivă, deoarece rezultatele observării şi analizele transmise asigură luarea deciziilor de angajare și contracarare a diferitelor ameninţări aeriene în termenele optime” le-a transmis ministrul Adrian Țuțuianu radiolocatoriștilor militari.

Marți, 25 iulie, s-au sărbătorit 78 de ani de radiolocație în Armata Română.

Legea nr. 938, din 3 martie 1939 prevedea înființarea primei unități militare înzestrate cu stații de

Sursa imaginii: facebook

Sursa imaginii: facebook

radiolocație din Armata Română.

Potrivit  Legii pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului, a luat fiinţă Serviciul general de pândă şi alarmă. Acest serviciu, organizat pe 28 de zone de apărare antiaeriană, ce a funcționat până în 1945, a avut în înzestrare șase staţii de radiolocaţie de producţie germană (Freya şi Wurtzburg) şi aparatură de ascultare şi localizare aeriană. (colonel rez. ing. Aurelian Halus-Observatorul militar nr. 8 (1245) din 26 februarie – 4 martie 2014, pag.16) Deși, după cum susține col. (r) ing. Aurelian Halus,  Legea nr. 938, din 3 martie 1939 reprezintă adevăratul certificat de naştere al armei radiolocaţie în Armata română, Ziua Radiolocației este sărbătorită în 25 iulie, dată la care, în anul 1955, prin ordinul ministrului de atunci al Forțelor Armate, general de armată Emil Bodnăraș, s-au înființat Trupele Radiotehnice (Rd. Th), formate din trei regimente și două batalioane radiotehnice, ce aveau în subordine 26 de subunități.

La 10 aprilie 1949 se înființa Secţia Pândă Antiaeriană, denumită ulterior Secţia Observare şi Înştiinţare Localizare Aeriană (O.I.L.A.), ce a funcționat în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (CAAT), care avea în subordine compania de radiolocaţie Bucureşti-Băneasa, înzestrată cu staţii de radiolocaţie  englezești, americane și germane. Celelalte companii și batalioane din cadrul secției OILA lucrau cu staţii de producţie sovietică.

Sursa imaginii: facebook

Sursa imaginii: facebook

În anul 1965 se înființa Brigada 46 Radiotehnică Ploieşti şi, un an mai târziu,   Brigada 41 Radiotehnică Timişoara, ce avea o subunitate de radiolocație și la Turda. La sfârşitul anului 1966 existau 56 de subunităţi radiotehnice, înzestrate cu 236 staţii de radiolocaţie, în general de fabricație sovietică. ”Ulterior, a continuat înzestrarea şi cu staţii de radiolocaţie de producţie poloneză ST-68, apoi cu staţii de producţie românească  START-1M, precum şi cu complete de automatizare româneşti  C-751  şi  C-801 pentru batalioane, şi  C-752  şi  C-802  pentru companiile radiotehnice” preciza col. (r) ing. Aurelian Halus în articolul despre istoria armei radiolocație în România, publicat în nr. 8(1245), din 26 februarie – 4 martie 2014 al ziarului Observatorul militar.

Procesul de reformă şi restructurare a supravegherii de radiolocaţie a spaţiului aerian al ţării, desfășurat între anii 1998 – 2003,  a inclus și desfiinţarea, în 1998, a brigăzilor radiotehnice de la Ploiești și Timișoara. S-a format o nouă structură, Centrul de Radiolocaţie (similar regimentului, organizat pe batalioane şi companii de radiolocaţie) ”fapt ce a condus la creşterea operativităţii, supleţei şi eficienţei actului de decizie, la optimizarea fluxului informaţional despre situaţia aeriană şi la crearea condiţiilor pentru realizarea sistemului integrat militar şi civil de gestionare a spaţiului aerian”. (col. r. ing. Aurelian Halus – sursa citată).

Acum, unitățile de radiolocație au în dotare sisteme radar modulare trididimensionale (3D) cu rază

Sursa imaginii: facebook

Sursa imaginii: facebook

lungă și cu rază mică de acţiune. Astfel s-au creat bazele trecerii de la radiolocaţia analogică la cea digitală cu protecţie la toate categoriile de bruiaj, precum şi la posibilitatea lucrului compatibil cu sistemele militare şi civile existente în prezent. Au mai rămas în înzestrare câteva tipuri din vechile radare analogice bidimensionale P-18, P-37 şi PRV-13, de fabricație sovietică, mai menționează colonelul inginer Aurelian Halus, în articolul publicat cu mai bine de trei ani în urmă în ”Observatorul militar”.

 

Adaptare și prelucrare: Emil HĂLĂȘTUAN

 

 

Lasă un răspuns