Category Archives: Mediu
Un râs lovit de mașină pe drumul european dintre Turda și Cluj-Napoca

Intervențiile omului în natură au bulversat obiceiurile animalelor sălbatice. Modificările traseelor acestor animale, din cauza șoselelor ce blochează potecile folosite de sălbăticiuni pentru a se deplasa dintr-un loc în altul, în căutarea hranei, pot deveni fatale pentru acestea din urmă.
Așa s-a întâmplat și în cazul unui râs, care a murit lovit de o mașină, pe drumul european E 60, la 10 kilometri după ieșirea din Turda înspre Cluj-Napoca. Accidentul, fatal pentru animal, a avut loc luni, 23 octombrie, în jurul orei 11 dimineața, în localitatea Tureni, reședința comunei cu același nume, din județul Cluj. Râsul care zăcea mort pe șosea a fost văzut de copiii de la școala din localitate, care însoțeau Ștafeta Veteranilor Invictus, ai cărei membri se îndreptau în pas alergător și pe biciclete, spre Cluj-Napoca, după un popas la Tureni, unde au fost primiți de reprezentanții autorităților comunale.
În ceea ce privește râsul mort, un animal de circa 15-20 de kilograme, primarul comunei Tureni, Dana Mănăilă, a spus că acesta se afla, pesemne, în căutarea hranei, deoarece înaintea accidentului care i-a curmat viața a fost văzut în curtea unei sătence. Primărița Dana Mănăilă crede că astfel de incidente, ce se petrec tot mai des la Tureni, au ca și cauză parapeții montați de compania de drumuri pe mijlocul șoselei, pentru a împiedica mașinile să între pe contrasens. ”De la Feleacu și până după intrarea în Turda, în cartierul Turda Nouă, un conducător auto nu are unde să întoarcă mașina, dacă vrea să schimbe sensul de mers. Sigur, există posibilitatea de a trece peste linia continuă, dar cine riscă să încalce legea?” s-a întrebat retoric Dana Mănăilă.
În ceea ce privește râsul care încerca să traverseze șoseaua, în localitate, acesta reprezintă un eveniment

Drumul E 60, la trecerea prin localitatea Tureni, din județul Cluj
ce se întâmplă foarte rar. Râșii, animale care trăiesc de obicei în zone muntoase, ceea ce nu este cazul localității Tureni, și departe de așezările umane, evită, din răsputeri, întâlnirea cu omul. Un membru al Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi ”Potaissa” din Turda, mărturisea, după ce a auzit povestea incidentului, că, în 26 de ani de când se îndeletnicește cu vânătoarea, a văzut un singur râs, la Iara. ”Până în urmă cu vreo vreo zece ani, un râs se aciuise în Cheile Turzii. Nu l-am văzut niciodată, dar de câteva ori i-am observat urmele pașilor iarna, pe zăpadă” a mai povestit vânătorul. ”Râșii au un miros foarte dezvoltat, simt omul de la mare depărtare și evită, din răsputeri, întâlnirea cu reprezentanții rasei umane” a mai precizat vânătorul.
În ceea ce privește apariția râsului în mijlocul satului Tureni, printre locuințele oamenilor, vânătorul cu care am stat de vorbă nu se mai miră de nimic. ”Hrana râsului, care vânează, în special rozătoare, mănâncă porumb. De aceea nu trebuie să ne surprindă că se semnalează prezența râșilor în apropierea satelor. Aceștia merg să își caute hrana”.
În România trăiește râsul carpatin, una din specii de feline sălbatice de mărime medie, ce formează grupul lincșilor, împreună cu râsul canadian, și cu cel iberic.
Râsul carpatin, specie din care în România mai trăiesc circa 2 mii de exemplare, este cel mai mare dintre cele trei specii de râși. Cel mai greu, cu 18 până la 30 de kilograme, față de 8-11 kilograme, greutatea pe care o atinge râsul canadian, sau de cele 13 kilograme la cât poate ajunge să cântărească râsul iberic, râsul carpatin este și mai înalt (55-75 cm, față de 48-56, râsul canadian, sau 60-70 cm, râsul iberic) și mai lung (80-130 cm, față de 76-110 cm, râsul canadian, sau 85-110 cm, râsul iberic) decât ”verii” săi.
După unele surse din literatura de specialitate, râsul face parte din genul Lynx, spre deosebire de pisica sălbatică, care aparține genului Felis.
Emil HĂLĂȘTUAN
Administrația turdeană încearcă decontaminarea depozitului de deșeuri chimice periculoase din Poștarât, din a doua încercare

După mai bine de trei ani de când lucrările de decontaminare a sitului poluat istoric cu deșeuri de la Uzinele Chimice, din Poștarât-Turda trebuiau încheiate, proiectul de reabilitare a zonei infestate cu substanțe chimice periculoase (reziduuri de DDT, respective de lindan) se află iarăși în faza de implementare. Unul din cele două proiecte inițiate de ”administrația Matei” ajunse la faza de implementare, cel ce vizează decontaminarea unui teren cu o suprafață de zece hectare, situat în cartierul turdean Poștarât, are o valoare totală de peste 79,5 milioane de lei, ceea ce ”în traducere” înseamnă circa 17 milioane de euro.
Încă din anul 2001, la Turda s-au identificat șase depozite de deșeuri chimice periculoase, amplasate astfel: depozit Batal Arieş – 14.800 tone; depozit Constructorul – 13.300 tone; depozit Poşta Rât – 18.500 tone; depozit DN1 – 13.800 tone; respectiv depozitele de la fostele ferme Avicola și cel situat pe malul drept al râului Arieș, în spatele stadionului municipal, ambele cu o cantitate de deșeuri chimice periculoase neprecizată.
Situl contaminat Poșta Rât, situat pe malul stâng al râului Arieș, în extravilanul municipiului Turda, ocupă o suprafață de zece hectare. Studii realizate asupra sitului Poșta Rât au demonstrat că pe suprafața acestuia s-au depozitat, din anii 50 până în anii 70 ai secolului XX, circa 10 mii metri cub de deșeuri, echivalentul a 18.500 tone de substanțe chimice poluante.
Ca urmare a activităților de depozitare necontrolată a deșeurilor de DDT și ulterior a celor provenite de la fabricarea hexaclorciclohexanului (HCH), în Poșta Rât, a fost afectată pânza de apă freatică și solul. Efectele negative ale poluării se resimt de asemenea și asupra biodiversității zonei. Rezultatele analizelor efectuate pe probele de sol și de apă subterană au evidențiat riscuri atât pentru mediu, cât si pentru sănătatea umană, se precizează pe site-ul sitului Poștarât.
În prima tentativă a autorităților locale de decontaminare a sitului poluat istoric din Poștarât, demersurile s-au împotmolit din cauza licitațiilor publice pentru desemnarea executantului lucrărilor. Licitațiile, mereu contestate și cu reclamanții având câștig de cauză de fiecare dată, au întârziat începerea lucrărilor până în vara anului 2014, la termenul la care acestea trebuiau, de fapt încheiate. Pentru a nu pierde finanțarea din fonduri europene, a unui proiect în valoare de peste 80 de milioane de lei, administrația locală turdeană, condusă în acea perioadă de către primarul Tudor Ștefănie, a comprimat durata de execuție a decontaminării suprafeței de zece hectare de teren la cinci luni, față de cele 16 luni durata stabilită inițial. Dar cum niciun potențial executant nu s-a încumetat să se angajeze la executarea, în doar cinci luni, a unor lucrări precum spălarea şi stabilizarea solului, ceea ce însemna eliminarea deşeurilor şi a vegetaţiei de la suprafaţa terenului, excavarea solului contaminat, cu concentraţii de peste 2 mg/ kg de HCH şi tratarea pământului prin spălare sau prin incinerare, în cazul concentraţiilor mari de HCH, evacuarea reziduurilor de la operaţia de spălare la un depozit de deşeuri periculoase autorizat, așternerea unui strat de sol vegetal, gros de o jumătate de metru, pe o suprafață ce măsoară zece hectare, deasupra solului tratat, de pe întreaga suprafaţă a sitului şi replantarea de copaci, proiectul a rămas în aer.
Prin fazarea proiectului, administrația publică locală, condusă de Cristian Matei, succesorul lui Tudor Ștefănie, din vara anului 2016, la funcția de primar al Turzii, a reușit să readucă în faza de implementare decontaminarea sitului poluat istoric de la Poștarât.
Emil HĂLĂȘTUAN