Category Archives: Revista Ecouri
Turda –tradiție și continuitate
de prof. dr. Răzvan Mihai NEAGU
Tradiţia locuirii
Oraşul nostru a fost locuit încă din cele mai timpuri. Acest fapt este reflectat în denumirile sale de-a lungul timpului. În Antichitate oraşul era cunoscut ca Potaissa/Patavissa. În Evul Mediu noii veniţi, maghiarii, i-au schimbat numele în Torda, cunoscută şi sub numele german de Thorenburg. Românii i-au spus în Epoca Modernă şi mai ales în Epoca Contemporană, Turda. În ciuda unor momente de restrişte cum a fost momentul 1601, când în contextul marcat de personalitatea lui Mihai Viteazul, generalul Giorgio Basta a distrus oraşul Turda din temelii, locuirea nu a încetat definitiv, urbea revenindu-şi relativ rapid în urma măsurilor luate de principele Gabriel Bethlen. Continuitatea locuirii a conferit Turzii o vocaţie europeană, completată pe parcursul istoriei cu caracterul de oraş multicultural şi pluriconfesional. Diversitatea etnică şi religioasă a Turzii ne duce cu gândul la faptul că oraşul nostru este o Transilvaniei în miniatură şi chiar o Europă la scară redusă.
Tricolorul și România, pe cărți poștale franțuzești de la începutul secolului XX
de Petru SUCIU
O frumoasă legendă spune că în anul 1821, la chemarea la luptă a lui Tudor Vladimirescu a răspuns și un anume Dragomir care, înainte de a pleca de acasă a primit, de la cele trei fiice ale lui, câte o batistă; de la cea mare una albastră, precum frumoșii ei ochi, din partea mijlociei una galbenă, să-i amintească de cosițele ei și una albă de la mezină, pentru suflețelul ei curat. Primele două batiste le-a pus în buzunarele mantalei iar pe ce albă in buzunarul de la piept al vestonului.
Un român repatriat povestește despre: Traiul în Basarabia sovietică
de Emil HĂLĂȘTUAN
Deși anul acesta România împlinește un secol de la înființarea statului național, prin unirea, în 1918, a celor trei provincii, Basarabia, Bucovina și Transilvania, cu ”patria-mamă” după numai 22 de ani, țara ce-i reunea pe toți românii în granițele aceluiași stat se destrăma, ca un vis. În 1940, Ungaria primea cadou Transilvania de Nord, de la Hitler și Mussolini. Un an mai târziu, tancurile armatei sovietice intrau în Basarabia și în Bucovina. Cele două hălci uriașe din țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt au rămas în stăpânirea URSS după încheierea celui de-al doilea război mondial.
Un român cu origini turdene a schimbat politica Marii Britanii față de Hitler
de prof. Florin STAN
S-a vorbit foarte mult despre „politica de conciliere” dusă de Marea Britanie, în
perioada 1935-1939, față de Germania nazistă. Cum s-a manifestat această politică? De fiecare dată când germanii încălcau tratatele internaționale, britanicii, în loc să ia măsuri severe împotriva agresorului, au preferat să se complacă într-un joc al declarațiilor inofensive. Așa s-a întâmplat, de exemplu, când Germania a ocupat Austria (1938) şi apoi Cehoslovacia (1939). Ce ar fi fost dacă Marea Britanie ducea o altfel de politică externă, mai fermă, prin care să descurajeze agresorul și chiar să-l sancționeze? Poate că nu ar mai fi existat al doilea război mondial. Poate că jumătatea de Est a Europei nu ar mai fi ajuns sub comunism. Poate. Dar acestea sunt simple speculații de istorie contrafactuală, în timp ce realitatea a fost așa cum o știm.
Imaginea lui Avram Iancu, reflectată în calendarele românești sibiene
de Horațiu Dorin GROZA
Termenul calendarium, ce provine din limba latină, reprezintă cărțile de cont (calendae), ce purtau răbojul datelor la care debitorii trebuiau să achite datorii sau dobânzi.
Marea Enciclopedie Franceză aprecia, ca primă formulă de calendar, celebra Cartea Orelor a lui Jean, Duce de Berry (1340-1416), pe când Britannica identifica arhetipuri mult mai vechi în manuscrisele oxfordiene din secolele al XII-lea și al XIII-lea.
