Băbăluda

 

de Emil HĂLĂȘTUAN

Luni, 29 aprilie, când creștinii ortodocși vor sărbători a doua zi de Paște, în Buru, satul așezat de strajă la intrarea dinspre Turda în Munții Apuseni, oamenii vor privi, cu bucurie temătoare, trecerea alaiului Băbăludei.

Personaj ce a răzbătut din miturile arhaice până în istoria postmodernistă, Băbăluda, sau Mutu Băbăluzii, continuă să vestească sosirea primăverii numai la Buru. Acest simbol al fertilității, ce altă dată era cultivat în zeci de sate din Apuseni și-a restrâns aria de acțiune la o singură localitate: Buru. Deși Băbăluda și alaiul său își fac de obicei apariția de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, prăznuit de creștini în 23 aprilie,  anul acesta ritualul Băbăluzii de la Buru se va desfășura luni, 29 aprilie, întrucât praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe cade în Săptămâna Patimilor din Postul Paștelui, perioadă în creștinii nu participă la chefuri. Or, trecerea Băbăludei se lasă cu bairam mare la Buru.

Dar, până la cheful din seara de luni, 29 aprilie, interpreții celor șase personaje  ce dau viață poveștii Băbăludei vor avea de muncit. Protagoniștii de anul acesta, tineri cu vârste cuprinse între 16 și 26 de ani, respectiv Răzvan Brad, Marcel Drăguș, Adrian Luca, Claudiu Bulea, Alexandru Moise și Dan Tudor îi vor întruchipa pe Mutu Băbăluzii și pe nevasta acestuia, Măriuța. Alți doi tineri vor intra în pielea celor doi dobași, care vor feri de ochii curioșilor nepoftiți locul unde Băbăluda și suita se pregătesc în vederea descinderii în sat. Trupei i se vor alătura și doi jandarmi, care au rolul de a asigura paza Băbăludei deoarece plimbarea personajului prin sat nu este lipsită de riscuri.

Ritualul Băbăluzii începe cu o zi sau două înaintea evenimentului propriu-zis. Întâi, tinerii care interpretează personajele merg undeva, deasupra satului, să facă rost de scoarță de cireș. Odată înmuiate în apa pârâului, unde sunt păstrate o noapte întreagă, bucățile de scoarță se folosesc pentru confecționarea vestelor ce fac parte din costumația Băbăludei și a neveste-sii, Măriuța. Personajele principale vor apărea în sat cu partea de jos a trupului acoperită de un fel de fuste confecționate din crengi înfrunzite de mesteacăn, culese de asemenea dintr-un loc ținut secret cu ajutorul dobașilor, care au sarcina să-i îndepărteze pe eventualii curioși.

Jandarmii poartă, de regulă, uniforme militare scoase din uz, iar cei doi dobași, îmbrăcați în haine negre și spoiți pe față cu vopsele de aceeași culoare, arată ca niște mascați, ce pot fi, la fel de bine, teroriști sau membri ai unei echipe antitero. Când vine vremea ca Băbăluda să își facă apariția în sat, dobașii au sarcina de a-i netezi drumul, cu schimbul. Unul la incursiunea de dimineață a  Băbăludei și celălalt la cea de după amiază, dobașii cutreieră ulițele din Buru și-i mânjesc cu funingine, mai ales pe copiii și pe adolescenții întâlniți în cale, dacă aceia consimt, sau dacă îi pot prinde. Gestul dobașilor asigură alungarea duhurilor rele din preajma celor mânjiți. Dacă vremea permite, fetele aflate pe ulițe la trecerea Băbăludei se pot alege cu o baie în pârâul ce trece prin Buru.

Unii locuitori ai satului, în special cei trecuți de a doua tinerețe, nu privesc cu ochi buni tratamentul aplicat de suita Băbăludei reprezentantelor sexului frumos. ”Băbăluda nu mai este ce a fost. Mai demult îți era mai mare dragul să participi la acest obicei. În seara de ajun împodobeam porțile cu ramuri de salcie. Tot atunci se udau și fetele. Băieții luau apă în gură și ne stropeau. Acum le aruncă în val. Până și pe mine, femeie de 86 de ani, au vrut să mă arunce în pârâu, mai an” povestește Iustina Tolan. Nu numai desfășurarea actuală a ritualului Băbăludei constituie un motiv de amărăciune pentru baba Iustina: ”Pleacă tineretul din sat. Și eu am o fată și un fecior, dar am rămas aici singură. Băiatul, tâmplar, a învățat meserie la Turda. Mergea acolo dimineața, la 6, cu autobuzul. A răbdat mult frig în iernile anilor de școală. Nu a vrut să rămână în Buru, pentru ca fiica lui să nu rabde frig când merge la școală. Fata are facultate. A făcut și master. Are serviciu bun al Cluj” a povestit baba Iustina, cu oareșceva mândrie, dar și cu o doză de resemnare în glas.

Obiceiul Băbăludei a căpătat, de-a lungul timpului și conotații comerciale. Dacă în vremurile mai de demult  ”ceata Mutului Băbăluzii” primea de la săteni numai de ale gurii, în special ouă, din care, la sfârșitul zilei se prepara o păpăraie mare și groasă cât o roată de căruță, din care se înfruptau toți protagoniștii, acum aceștia primesc și bani pentru efortul depus întru alungarea duhurilor rele și asigurarea premiselor unui an îmbelșugat. Pe lângă vizitele la casele din sat, ceata Băbăludei oprește și mașinile aflate în trecere pe șosea. Automobiliștii nu au ouă la ei, așa că aceștia plătesc în bani serviciul oficiat de Băbăludă pentru alungarea duhurilor neprielnice. Dar protagoniștii evenimentului au estimat că de la cele maximum 80 de case încă locuite din Buru vor putea strânge o recoltă de 50-60 de ouă, din care va ieși o papară pe cinste, ce va trona pe masă seara, cu ocazia ”ședinței de bilanț”.

Nimeni dintre cei intervievați pentru realizarea acestui articol nu a știut de când colindă Băbăluda pe la Buru. În schimb, toți interlocutorii, fie aceștia mai tineri sau mai bătrâni, cred că obiceiul datează ”de câteva sute de ani” și s-a transmis din generație în generație până azi. Lângă poarta de la intrarea în biserică, textul încrustat pe o placă mărturisește despre vechimea satului Buru, a cărui primă atestare documentară datează din anul 1470. După alți 12 ani așezarea avea biserică ortodoxă. Prăbușită sub greutățile vremilor sau din cauza urgiei popoarelor migratoare, biserica ortodoxă din Buru a fost reconstruită în anul 1855. De atunci, au mai trecut 264 de ani.

O cercetare etno-antropologică, întreprinsă la Buru sub egida Asociației Antropologice ORMA, din Cluj-Napoca, între anii 2005 și 2013 a plasat Băbăluda în categoria obiceiurilor arhaice. În acea perioadă, de opt ani, la Buru  au cercetat acest obicei Bogdan Negoiță, Ileana Benga, Mihai Leaha, Vasile Mathe, Ana Maria Iuga și Dan Iepure.

Lasă un răspuns